Packaging and Packaging Waste Regulation aduce o clarificare esențială pentru sistemele de răspundere extinsă a producătorilor: reciclarea nu mai este evaluată la momentul colectării, ci la ieșirea din procesul de reciclare, pe baza cantităților care devin efectiv materii prime secundare.
Abordarea este în linie cu metodologia europeană de calcul aplicată din 2018, stabilită prin Directiva (UE) 2018/852, care prevede că ratele de reciclare includ doar cantitățile care intră efectiv în procesul de reciclare, după sortare și tratare.
Se mută accentul de pe volum la performanță reală: pierderile din sistem devin relevante în evaluarea performanței;
calitatea fluxurilor colectate contează direct în atingerea țintelor; trasabilitatea datelor devine obligatorie pe întreg lanțul, de la punerea pe piață la reciclarea finală;
finanțarea trebuie corelată cu rezultatul final, nu doar cu cantitățile colectate.
Reciclabil „prin proiectare” vs. reciclat „în practică”
PPWR face o distincție clară între:
ambalaje reciclabile din punct de vedere tehnic;
ambalaje care sunt efectiv reciclate în condițiile infrastructurii existente.
Designul ambalajelor este astfel legat direct de capacitatea reală de colectare, sortare și reciclare. Fără infrastructură funcțională și date corecte, reciclabilitatea teoretică nu susține atingerea obiectivelor.
Regulamentul introduce și eco-modularea costurilor: ambalaje ușor reciclabile → contribuții mai mici; ambalaje problematice → contribuții mai mari.
Regulamentul menține obiectivele de reciclare existente, dar introduce reguli mai stricte de raportare și obiective obligatorii de colectare până în 2029. În acest context, rolul OIREP-urilor se extinde: nu doar conformare, ci responsabilitate directă pentru performanța reciclării.
