Am inceput sa cant de la 3 ani (prima data cand am urcat pe o scena). Parintii mei au fost cei care au descoperit ca am voce, aceasta mostenind-o de la tatal meu. Ambii parinti sunt iubitori de muzica si mi-au insuflat si mie aceasta dragoste.
Am facut cursuri pentru prima data la Clubul Copiilor din Targoviste, iar apoi la Scoala de Arta din Bucuresti. Fiecare moment in care am fost pe scena a fost important, de la micile serbari de la scoala si gradinita, la spectacolele mai mari pe scene cu un public destul de numeros. Un moment greu a fost inceputul colaborarii cu o trupa care canta la diferite petreceri, nunti, botezuri, etc. Acest lucru a fost mai greu deoarece era ceva diferit de cantatul pe scena era un loc unde trebuie sa canti, sa transmiti si sa comunici in acelasi timp cu publicul foarte mult. L-am depasit invatand sa comunic cat de cat cu oamenii si sa ma destind, insa inca mai am de invatat.
Familia m-a sprijinit intotdeauna pentru a-mi realiza visul, oferindu-mi sprijin atat moral cat si financiar.
Pentru mine muzica inseamna un stil de viata si sper ca pe viitor sa pot sa ajung acolo unde imi doresc, sa ajung undeva unde lumea sa ma poata cunoaste prin muzica mea, unde sa pot sa fac fericit sau trist pe cineva prin doar cateva versuri dintr-o melodie. Peste 5 ani ma vad pe o scena cu un public numeros care ma cunoaste si a venit sa ma asculte, sa imi asculte propriile melodii.
Participarea la Vocea Romaniei reprezinta sansa de a ma face cunoscuta si de a arata ceea ce pot lumii. M-am hotarat sa particip deoarece mi-am dat seama ca daca nu voi face nimic in legatura cu vocea mea nimeni nu o va cunoaste si nu ma va cunoaste pe mine.
Citeşte şi:
Târgovişteanca Izabela Simion a fost cea care a spart gheata la VOCEA ROMÂNIEI. VIDEO: “Stiam eu ca trebuia sa-mi iau alti chiloti”
Un alt dâmboviţean la Vocea României! Jan Şelaru din Moreni!